Munca în echipă
Sâmbătă, Iulie 28th, 2007Î: De cîţi muncitori japonezi e nevoie să astupe o gaură în asfalt?
R: Şapte. Unul stă în camion şi freacă menta, cinci dirijează circulaţia şi unul munceşte.
Archive for Iulie, 2007
No. 4
Duminică, Iulie 15th, 2007Numărul 4 s-a hotărît în ultimul moment să ne ocolească oraşul. Bine că s-a dus şi că a luat cu el toată vremea urîtă. Acum aştept cerul ăla incredibil de senin, de un albastru dureros — văzut parcă prin filtru polarizant — aşa cum e mereu după taifun.
În urma uraganului, dar nu din cauza lui, gaijinul a rămas năuc. Păi cum altfel să reacţionezi cînd păţeşti una ca asta?
Pe la unu jumate aveam încă mobil, ştiu sigur fiindcă m-am uitat la ceas. La două, cînd am ajuns în campus, nu-l mai aveam. Ştiu sigur, pentru că m-am căutat în buzunare. Am refăcut traseul, dar fără succes. M-am dus apoi la cea mai apropiată reprezentanţă AU, unde m-a întîmpinat o gagicuţă zîmbitoare, în kimono roz. I-am povestit tărăşenia şi am rugat-o să-mi blocheze telefonul. Dar la poliţie aţi fost? m-a întrebat ea. Să te umfle rîsul, nu alta, ce să cauţi la poliţie? Stai aşa, că nu sîntem în România, ce-ar fi totuşi să încerc? M-am suit din nou pe scuter şi m-am dus la cel mai apropiat post de poliţie. Am deschis uşa şi am intrat. Pustiu. Două birouri de metal, poze cu infractori lipite pe pereţi şi o bicicletă pusă într-un colţ. E cineva? Alo, e cineva? Mi-am amintit de geamurile blindate din "Supa miso". Apoi de secţia de "Accidente uşoare" din Militari, unde doi poliţişti stăteau pe întuneric şi au aprins repede lumina cînd am intrat. Aveau un aer uşor stînjenit… La al doilea post de poliţie am avut mai mult noroc: era populat. M-a luat în primire un tip destul de politicos care a completat un formular şi apoi a dat un telefon. I-a dat imediat de urmă la o altă secţie de poliţie, unde-l lăsase un trecător. A trebuit să mergem acolo să-l “identific”. Zece minute mai tîrziu, aveam telefonul în buzunar. Încă un drum la gagicuţa roz, să mi-l deblocheze. La şase eram deja acasă şi încercam să-mi revin din şoc. Să-ţi pierzi mobilul şi să-l găseşti? Mai mult, cu ajutorul poliţiei? În mai puţin de patru ore?
În ultima vreme i-am tot bombănit pe japonezi. Au o mulţime de păcate. Dar cînd ţi se întîmplă ceva de genul ăsta încerci din nou să pui în balanţă bunele cu relele. Chestia cu taifunurile e că vin fioroase, dar limpezesc aerul în urma lor şi vezi totul mai limpede.
Cum să parcăm frumos
Sâmbătă, Iulie 7th, 2007Japonia e o ţară înghesuită. Ca să-ţi poţi face o idee mai clară, gîndeşte-te că densitatea populaţiei e de aproximativ 3,5 ori mai mare ca la noi. Imaginează-ţi că de cîte ori urci în lift, mai sînt înăuntru 2 japonezi plus jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. Mai pune la socoteală şi faptul că mare parte din Japonia e acoperită de munţi şi o să-ţi dai seama cam ce aglomeraţie e.
Spaţiul e la mare preţ. Cu atît mai mult spaţiul de parcare. Cînd îţi cumperi maşină, nu ţi-o poţi înmatricula pînă nu dovedeşti că ai asigurat un loc de parcare. Loc care, de multe ori, e cam strîmt. Atît de strîmt încît abia îţi încape maşina în el (click pe poze ca să le vezi mai mari):
Mai de-aproape:
 |
 |
Ca să compenseze lipsa altor dimensiuni, unii insistă să-şi cumpere maşini cît mai mari. De fapt, cu mult mai mari decît garajul. O scenă frecventă pe care o vezi este maşina cu botul rămas pe-afară:
În general, japonezii nu mi se par nişte şoferi grozavi, dar cînd vine vorba de parcări sînt în stare de nişte chestii spectaculoase.
Cool
Duminică, Iulie 1st, 2007Dacă vrei să fii ‘cool’, să fii şmecher, băiat de băiat, să moară gagicile după tine, n-ai de urmat decît cîţiva paşi simpli. Am studiat chestiunea şi cred că sînt în măsură să-ţi dau nişte sfaturi utile:
- într-o zi toridă, poartă ciocate din imitaţie de piele;
- dacă vrei să fii de-a dreptul golan, cînd vezi un străin pe stradă strigă după el "fakkyuu!"
- îngrijeşte-ţi părul mai ceva decît o cucoană. Cînd te duci la duş, ai nevoie de 9 (nouă) tuburi cu şampon, balsam, gel, etc.;
- pensează-ţi sprîncenele;
- îmbracă tricouri cu strasuri. Cu cît mai lucitoare, cu atît mai bine;
- poţi purta căciulă vara, cu condiţia să aibă pe ea un craniu făcut tot din strasuri;
- îţi trebuie nişte ochelari de soare care să-ţi acopere jumătate de faţă, aşa cum avea Elton John în anii ‘70;
- în materie de muzică occidentală, nu trebuie să fi auzit decît de Beatles (dar vezi şi punctul următor);
şi, mai presus de orice,
- în campus, printre zeci de studenţi, fluieră cît poţi de tare melodia din Vrăjitorul din Oz, "Over the Rainbow". Asta îi va cuceri pe toţi.
