jurnal-de-gaijin

Fir-ar să fie, cît de verde e iarba pe partea cealaltă! Cînd sînt în Europa cutreier de nebun toate magazinele chinezeşti în căutare de fel de fel de sosuri şi condimente exotice. Aici umblu prin magazinele cu produse de import şi visez la măsline, pate de ficat şi brînzeturi. Tocmai mi-am cumpărat un bucăţoi de telemea şi sînt cel mai fericit gaijin. Sînt de-a dreptul nesimţit, pentru că acasă nici măcar nu mă ating de telemea.

Mă gîndesc ce rău e să fii şoarece în Japonia. De unde caşcaval? Oare ăştia ce mănîncă, tofu?

Firmele de codoşie de genul Adultfriendfinder.com au aflat de geolocaţie şi îmi vîră sub nas reclame `personalizate’, bazate pe IP-ul meu. Am văzut zeci de pagini încărcate de anunţuri care îmi promiteau că astă seară mi-o trag în Nagoya, că îmi pot găsi o parteneră de sex în Ashiya, sau că am un mesaj de la o fată din Tokyo. Unu la mînă, nu stau în nici unul din oraşele astea. Doi la mînă, nu înţeleg cum se face că toate fătucile astea din Osaka, Ashiya, Tokyo, Nishinomiya sînt străineze. N-am văzut niciodată o faţă de asiatică. Domnilor codoşi, dacă tot vă obosiţi să ghiciţi din ce oraş sînt (deşi nu prea vă iese), încercati să schimbaţi şi pozele cu ceva mai local. Altfel nu mă convingeţi deloc. Cum să cred eu că domnişoara aia în tanga, care se uită lasciv la mine, e din Osaka, cînd ea are trăsături europene? Celor din Siberia le serviţi reclame cu negrese? Africanilor le daţi pe la nas nişte norvegience palide?

O asitatică micuţă, îmbrăcată ca o servitoare din epoca victoriană şi cu adidaşi în picioare e o cacofonie vizuală. Japonezilor le place însă eclectismul, iar maid-cafe-urile, adică localurile unde angajatele poartă costume de servitoare, sînt extrem de populare. La intrare eşti întîmpinat cu“Bine ai venit acasă, stăpîne!”, iar dacă eşti dispus să plăteşti în plus, te poţi retrage cu una din “servitoare” într-un separeu, unde te spală pe picioare şi îţi face masaj. Nu, nu e vorba de prostituţie, nu se întîmplă nimic cu iz sexual în cafenelele astea. Cea mai deşănţată, destrăbălată, sauvage chestie pe care o puteţi face împreună e să vă jucaţi pe calculator.

În fine, maid-cafe-urile nu mai sînt o noutate de mult, orice otaku care se respectă ştie de aşa ceva. Noutatea am aflat-o acum cîteva zile pe slashdot.jp: a apărut o firmă de maid taxi. Ai ghicit bine, sînt taxiuri în care eşti însoţit de o servitoare. Maşina e dotată cu un Playstation 3, player de DVD şi MD, aşa că e destul de greu să te plictiseşti înăuntru. Serviciul cică ar fi disponibil pentru cei cu probleme motrice sau pentru bolnavii care nu pot folosi taxiuri normale. Poate greşesc eu, dar nu prea cred că cineva cu probleme atît de mari încît nu se poate urca într-o maşină obişnuită are chef de fantezii cu servitoare.

Oricum, lista de servicii bizare în Japonia e destul de lungă. Mai de mult am văzut la televizor un reportaj despre un bar de scărpinat în urechi. Te aşezi cu capul în poala unei fătuci care, preţ de jumătate de oră, te curăţă şi te scarpină în urechi. Încîntător! Cînd ajung în .ro îmi deschid şi eu aşa ceva, sigur o să fie de succes!